Metode de plantare a arbustilor de goji

In lunile Octombrie si Noiembrie, dupa caderea frunzelor si intrarea arbustilor in repaos vegetal, este perioada recomandata pentru plantarea de toamna.

Putin mai pretentioasa decat plantarea din primavara, din Martie-Aprilie, datorita atentiei sporite pentru protectia arbustilor impotriva iernii si a gerului ce urmeaza sa vina, plantarea de toamna ofera rezultate mai bune, deoarece, pana in primavara radacinile pomilor realizeaza un contact strans cu pamantul, ranile se caluseaza, uneori emit chiar radacini noi iar in groapa de plantare se acumuleaza umiditate, care se pastreaza si in perioadele mai secetoase din timpul primaverii.

Arbustiul plantat in  toamna poate intra, primavara urmatoare, in vegetatie, mai repede decat inceperea oficiala a sezonului de plantare din primavara, castigand cu aceasta ocazie mai mult timp pentru dezvoltarea acesteia.

Totodata o iarna geroasa combinata cu o plantarea defectuoasa poate duce la inghetarea radacinilor arbustiului, respectiv pierderea plantei.

Indiferent daca plantam toamna sau primavara, executam aceeasi pasi.

Gropile se fac cu putin timp inainte de plantare, sau in ziua plantarii, pentru a nu se pierde umezeala acumulata in sol, cu dimensiunile de 40 / 40 / 40 cm.

La plantare se va folosi doar material saditor certificat, care se procura de la pepinierele autorizate. Doar asa veti avea garantia ca primiti ceea ce ati comandat. Pana la plantare materialul saditor se pastraza in santuri cu adancimea de 50-60 cm acoperiti de pamant. 

Fasonarea radacinilor arbustilor consta in scurtarea si eliminarea celor ranite. Radacinile principale se lasa cat mai lungi, radacinile secundare se scurteaza cu 1/3 din lungime iar cele subtiri la 1-2 cm sau raman intacte.

Dupa fasonare, arbustii se mocirlesc cu un amestec format din pamant negru si apa pana la consistenta smantanii. Se poate folosi inamestecul mocirlei, ceai de salcie sau substante de inradacinare.(radistim)

Arbustii vor  trebui plantati pana la semnul ce indica adancimea la care au fost plantati in pepiniera, asezandu-se pe un musuroi de pamant, facut in mijlocul gropii de plantare.

Plantatul acestora se face de catre o echipa formata de obicei, din doua persoane. Una fixeaza si tine pomul in pozitie verticala in mijlocul gropii de plantare si la adancimea corespunzatoare iar cealalta trage pamant provenit din stratul fertil al solului, bine maruntit si reavan in jurul radacinilor.

Se scutura usor pomul, ca pamantul sa patrunda printre radacini, astfel in cat sa nu existe spatii goale. O radacina cu goluri de aer poate suferii de frig pe timpul iernii.

Dupa ce s-au acoperit radacinile cu un strat de 5-10 cm de pamant, se taseaza uniform pamantul in jurul pomului, incepand de la marginea gropii spre interior. Pe timp secetos, in special primavara, arbustii de Goji plantati au nevoie de apa cel putin cateva zile.

Plantarea arbustiului de goji poate fi realizata sub forma de pom, tufa  sau pe spalier.

Cultivarea sub formă de tufă poate presupune, acoperirea cu folie agrotextilă a rândurilor de plantare, deoarece ramurile sub greutatea fructelor, neavând araci sau spalier de susţinere, ajung pe suprafaţa solului.

Plantarea la o distanţă mărită între plante pe rând, pentru a preveni suprapunerea ramurilor de la două plante dezvoltate.

Metoda cultivării sub formă de tufă necesită mai puţine tăieri de rărire, iar recoltarea se poate face manual. Daca nu i se acorda atentie suplimentara fructele ce ating pamantul pot fi pierdute. Confortul culesului este redus de fructificarea aproape de pamant a arbustiului.

Pentru varianta sub forma de pom, acesta are nevoie de o distanta de minim 1,5 metri intre plante pentru a se dezvolta uniform. Intre randurile plantelor de goji, distanta poate varia in functie de suprafata cultivata si utilajele ce vor fi folosite in cultura. Recomandarea este de minim 2 metri.

Cultivarea arborelui de goji sub formă de copac are avantajul unui cules mai rapid şi mai comod al fructelor şi permite o privire de ansamblu mai bună în diferitele stadii de dezvoltare a plantei, pentru a putea interveni cu remedierile necesare. Aerisirea acestor etaje duce la o cresterea a calitatii fructelor de Goji.

Arbustiul de goji va fi sustinut de un martor/arac pana cand acesta ajunge la maturitate si va fi destul de viguros incat sa se autosustina.

Plantarea pe spalier poate duce la productii sporite datorita cresterii densitatii de plantare. Furtunele de picurare pot fi trase mult mai usor, urmand randul arbustilor. Distanta intre plantele de Goji poate fi redusa sub 1 m.

Distanta dintre randuri va fi realizata luand in considerare recomandarile plantarii sub forma de pom, respectiv tinand cont de utilajele si tehnologia ce va fi utilizata in plantatie.(minim 2 metri)

Am atasat niste poze ce descriu destul de bine acest procedeu.

                                                   Plantare tip pom

Plantare tip spalier

Plantare tip tufa

Tehnologii de plantare

Plantarea pomilor 

Lucrări de înfiinţare.

Etapele care trebuiesc parcurse la înfiinţarea unei plantaţii de pomi fructiferi sunt următoarele: pichetarea terenului, săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi, alegerea materialului săditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor.

Pichetatul terenului se face in vederea marcării locului de plantare al fiecărui pom. In funcţie de natura terenului se utilizează mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin ţăruş, la distantele stabilite, si prin măsurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau in pante terasate: pichetatul in dreptunghi la care intre rânduri distanta este mai mare, iar pe rând distantele sunt mai mici si in pătrat la care distantele sunt egale atât pe rând cat si intre rânduri.

In cazul terenurilor uşor accidentate sau cu o panta mica, pichetarea se face in paralelogram ca si cel in dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale doua cate doua, sau in chinconz respectiv in triunghi echilateral.

Atunci când se doreşte plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel.

In cazul pichetării terenului pentru înfiinţarea de plantaţii intensive, întotdeauna trebuie avut in vedere ca rândurile de pomi sa fie perpendicular pe axul drumurilor principale.

Săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi de grajd. Prima dintre aceste lucrări trebuie făcuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfunda. Mărimea gropilor este variabila in funcţie de gradul de mobilizare al terenului, si anume de la 30x30x30cm in teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrări se fac cu doua 2-3 săptămâni înainte de plantare, respective gropile se umplu cu pământ si gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu ajutorul scândurii de repichetat.

Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii. De aceea, este indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Este indicat sa se aleagă pomii cu rădăcinile cat mai dezvoltate si intacte, cu lemnul ramurilor copt si muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului si implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul plantării unor astfel de pomi consta in formarea rapida a coroanelor si începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.

Plantarea pomilor. Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor in general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primăvara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut in pepiniera, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In caz ca plantarea este adânca, se întârzie pornirea in vegetaţie, iar in cazul unei perioade ploioase si pe teren greu are loc asfixierea rădăcinilor. Numai in zona de şes, unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantaţi cu 2-3 cm mai adânc decât au fost in pepiniera. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcinile pomului, trebuie efectuata o călcare energică, in jurul pomului, pentru a se tasa solul si a nu rămâne goluri de aer.

Indiferent de epoca de plantare, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi mocirlirea pomilor.

Fasonarea constă în eliminarea rădăcinilor vătămate, reîmprospătarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi.

Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.

De regula, la plantare, după fasonarea rădăcinilor si mocirlire, pomul se aşează in partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de acţiunea îngheţului si dezgheţului brusc.

Alte lucrări care se fac odată cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrăşămintelor la groapa, udarea, precum si muşuroiul de toamna. Când pomii se plantează in gropi săpate individual, cum este cazul in grădinile de lângă casă, odată cu plantarea, trebuie administrate si îngrăşămintele, si anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasica si 50-60 g superfosfat substanţa activa, la fiecare pom.

Plantarea capsunului - [mergi sus ↑ ]

Căpşunul se cultiva in cultura anuala sau multianuala, in câmp liber sau protejat in solarii, precum si in sere in cultură forţată. Pentru înfiinţarea plantaţiilor este necesară dezinfectarea solului pentru combaterea larvelor de cărăbuş si a nematozilor, înainte de arătura adânca sau înainte de mărunţirea solului prin discuire. Alte lucrări necesare constau in parcelare, pichetare la 80 cm - 1 m intre rânduri si 25-30 cm intre plante pe rând, pregătirea stolonilor pentru plantat, mocirlirea si plantarea propriu-zisa. Densitatea este de 40.000-60.000 plante/ha, in cultura anuala la plantare in lunile iunie-iulie. Pentru cultura multianuala plantarea de toamna are loc in septembrie pana la 15 octombrie, primăvara in aprilie sau chiar vara la sfârşitul lunii iulie si începutul lunii august, folosind stoloni refrigeraţi. La plantare este obligatoriu folosirea de stoloni înmulţiţi in pepiniere autorizate. Indiferent de sistemul de cultură, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării - fasonarea şi mocirlirea stolonilor.

Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1-2 frunzuliţe.

Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.

Plantarea manuală implică trei operaţiuni:

* execuţia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adâncime;
* introducerea stolonilor în gropi;
* strângerea pământului pe lângă rădăcini, astfel încât acestea să facă masă cu solul.

Plantarea mecanică se realizează cu ajutorul maşinilor de plantat răsaduri de legume care se adaptează la sistemul de plantare al stolonilor de căpşuni.

Principalele condiţii pentru reuşita culturii sunt:

* poziţia rădăcinilor care trebuie să fie perfect verticală şi dreaptă în gropi;
* coletul stolonilor să fie la nivelul solului;
* mugurele central să fie deasupra solului;
* solul să fie bine tasat prin călcare în jurul plantelor, astfel că, la prinderea uşoară de frunze, plantele să opună rezistenţă;
* irigarea culturii.

Producţiile care se obţin începând cu anul al doilea de cultura sunt de 15-20 t/ha, iar la deplina rodire de 20-30 t/ha. Durata culturii este de 2-4 ani, după care se reînnoieşte si se dezinfectează solul.

Fertilizarea este necesara in funcţie de rezervele solului si nivelul producţiei, cunoscându-se ca la o tona de căpşun sunt necesare dozele de 3,5 Kg azot, 2,5 Kg fosfor, 6,5 Kg potasiu si 20-30 t gunoi de grajd.

Irigarea este obligatorie după plantare, iar in zonele mai secetoase sau pe terenuri nisipoase si in timpul vegetaţiei, după înflorit si la creşterea fructelor.

In privinţa lucrărilor de întreţinere a solului un rol hotărâtor in reuşita culturii îl au praşilele manuale pentru combaterea buruienilor sau folosirea erbicidelor selective, ca si mulcirea cu paie înainte de intrarea in pârga a fructelor.

Plantarea Coacazului - [mergi sus ↑ ]

Epoca cea mai potrivita pentru plantare este toamna după căderea frunzelor, în octombrie – noiembrie si primăvara înainte de pornirea în vegetaţie, după dezgheţul solului.

Terenul folosit la înfiinţarea plantaţiei trebuie să fie fără exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavăn, cu fertilitate ridicată. Plantarea se face în gropi sau rigole. Gropile se realizează manual, după pichetarea terenului, sau mecanizat, la dimensiunile de 45/45/30 cm. Deschiderea rigolelor se realizează cu un plug special la adâncimea de 32-35 cm. Înainte de plantarea materialului săditor se execută o fertilizare la groapă sau pe rigolă folosind 5-6 kg gunoi de grajd bine fermentat, 30-40 g superfosfat, 20-25 g sulfat de potasiu şi 15-20 g azotat de amoniu.

Materialul săditor ce urmează a fi plantat se fasonează astfel: se îndepărtează prin tăiere rădăcinile vătămate sau rupte, se scurtează butaşul la 3-4 muguri lungime, după care se mocirleşte într-un amestec consistent compus din pământ galben, bălegar proaspăt de bovină şi apă.

Butaşii astfel pregătiţi se aşează în gropi sau rigole cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se adaugă pământ şi se tasează bine în jurul plantei, după care se execută o copcă în care se toarnă 5-8 litri de apă. După infiltrarea apei în sol, se execută un muşuroi până la mugurele terminal. Partea care se află deasupra solului şi care se muşuroieşte, trebuie să aibă 2-3 muguri pe lungimea butaşului.

La înfiinţarea unei plantaţii de coacăz se are in vedere vigoarea si modul de creştere al tufelor, fertilitatea solului si posibilităţile de întreţinere. Butaşii sau marcotele lungi de 20 – 25 cm, cu 7 – 10 rădăcini de 10 – 15 cm lungime se plantează toamna sau primăvara, la distante de 0,8 – 1,2 m pe rând si 2,5 – 3 m intre rânduri la densitatea de 3.000 – 3.300 plante/ha. Se recomanda plantarea a 2 – 3 soiuri in parcela pentru o buna polenizare. Cea mai utilizata forma de conducere a plantelor este aceea de tufa, care se transforma in 2 – 3 ani de la plantare, dar este posibila si conducerea cu trunchi de 20 – 40 cm si coroana din 6 – 8 ramuri de schelet care se susţin pe şpalieri si sarma instalata la 40 cm de sol. In cazul conducerii sub forma de tufa, tulpinile se scurtează la 15 – 20 cm, după plantare, iar in primăvara anului următor se reţin 2 – 3 tulpini care se scurtează la 4 – 5 muguri pentru a forma tulpini noi, celelalte rămân intacte si rodesc începând cu anul 3 după plantare. Începând cu primăvara anului 5 se suprima de la baza, anual, tulpinile mai bătrâne de 4 ani întrucât productivitatea lor scade. Tăierea de rodire consta in scurtarea la 20 – 30 cm a ramificaţiilor laterale prea lungi, precum si a ramurilor de rod îmbătrânite care tind sa se usuce. Ca regula se reţin pentru fructificare tulpinile tinere, mai viguroase si expuse la lumina.

In cazul conducerii sub forma de gard fructifer, pe spalier se plantează cate 4 – 5 tulpini la metru linear care nu se scurtează, ci se lasă sa crească pana la 1,8 m înălţime si apoi se scurtează. In aceasta situaţie ramurile laterale se scurtează la 20 cm. Producţiile care se realizează sunt de 5 – 8 t/ha la coacăzul negru si duble la coacăzul roşu, iar durata unei plantaţii ajunge la 12 – 14 ani. Fertilizarea se face atât la plantare, cat si după intrarea pe rod a plantelor, raportul NPK fiind de 2:1:3. Rezultatele bune dau si îngrăşămintele foliare aplicate sub forma de stropiri.

Plantarea Zmeurului - [mergi sus ↑ ]

Epoca cea mai potrivita pentru plantarea zmeurului in general este toamna după căderea frunzelor, întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primăvara după dezgheţ, înainte de pornirea în vegetaţie.

Cultura se pretează la orice tip de sol, dar recolte maxime se obţin pe soluri fertile, calde şi reavene.

Plantarea se face în gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau dacă solul nu este arat de 60/60/40 cm, şi în şanţuri executate cu plugul la 30/32 cm adâncime.

Distanţa pe rând între plante este de 40-50 cm, iar între rânduri, în funcţie de sistemul de conducere:
* cultura în benzi cu spalieri - 2,5  3 m;

* cultura sub formă de gard fructifer - 2,5-3 m;
* cultura sub formă de evantai - 1,5 - 2,5 m, iar distanţa pe rând 1-1,2 m;
* cultura pe araci -1,2 m.

Tehnica plantării este asemănătoare cu cea a coacăzului.

Sursa :www.pomifructiferi.com/tehnologii_de_plantare.htm
l

Harta culturilor de goji infiintate cu plante din pepiniera noastra.

Culturi de goji infiintate cu plante achizitionate din pepiniera noastra. Se vor alatura cei ce au avut curajul si rabdarea sa realizeze plante de calitate singuri, cei ce au completat fisa culturii, pentru o mai buna cunoastere si de ce nu, un pas inainte spre o eventuala colaborare...

Nutritia minerala a plantelor

Nutritia minerala a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive.

Macroelementele sunt :C, O, H, N, P, K, Ca, S, Mg, Na, Cl si Si, iar microelementele sunt Fe, Mn, B, Sr, Cu, Zn, Ba, Ti, Li, I, Br, Al, Ni, Mo, As, Pb, Va, Rb, si altele.

Cand in nutritia plantelor lipseste sau este insuficient un element chimic necesar, apar boli fiziologice, insotite de incetinirea sau oprirea cresterii radacinii, a tulpinii, a frunzelor, sau a fructelor.

Multe macroelemente sun absolut necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Acestea sunt N, P, K, Ca, S si Mg. La anumite grupe de plante se mai adauga si Na, Cl si Si.

1. Azotul este un element plastic. El intra in structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din citomembrane, in structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor B₁, B₆, B₁₂, a hormonilor vegetali, a pigmentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline) si a stearidelor vegetale. Carenta azotului in nutritia plantelor duce la ingalbenirea frunzelor la incetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.
2. Fosforul este absorbit din mediu sub forma de ioni PO^3- , ajunge in celula fara a fi redus si intra in compozitia unor compusi organici de mare insemnatate fiziologica. El participa la alcatuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor din protoplasma si nucleu, fosfolipidelor din graunciorii de amidon si aleurona, lecitinelor din citomembrane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macroergice de ~ P(ADP, ATP). Fosforul intra in compozitia unor coenzime. El indepialineste rolul energetic central in reactiile de sinteza si de oxidare biologica. El participa in fotosinteza, glicoliza, ciclul Krebs, sistemul Redox al lantilui respirator, etc. Fosforul favorizeaza  nutritia, cresterea, inflorirea si fructificarea, depunerea hidratilor de carbon in fructe, sfecla de zahar, tuberculi. Micsoreaza consumul specific de apa al plantelor. Fosforul se acumuleaza in organele tinere si in seminte. In lipsa lui, plantele raman mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina rigida, frunzele verde-inchis, pana la albastru-verde, luand de multe ori o culoare rosie sau purpurie.
3. Potasiul este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, participand in sinteza aminoacizilor si a proteinelor. El actioneaza ca un element biocatalizator, stimuland numeroase procese fiziologice. El regleaza absorbtia azotului de catre plante, prelucrand nutritia amoniacala, oxidarea amoniacului, iar in cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzeme care participa in procesul de respiratie si in metabolismul hidratilor de carbon, in metabolismul azotului si sinteza vitaminelor. El stimuleaza si sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. Sporeste capacitatea plantelor de a absorbi apa, si de a rezista la ger si seceta. El favorizeaza intensificarea acumularii glucidelor in planta. Potasiul circula foarte rapid in xilemul plantei sub forma de ioni. Se acumuleaza mai ales in tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care varfurile vegetative, cambiul si periciclul. Toamna, inainte de caderea frunzelor, potasiul migreaza din ele in ramuri sau tulpina. Carenta potasiului in nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor. Se produce o brunificare si rasucire a frunzelor. Se deregleaza metabolismul, scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se diminueaza cantitatea amidonului si proteinelor, se micsoreaza rezistenta la boli, iar la anumite specii pe fata inferioara a frunzelor apar pete albe, galbene, brun-roscate sau brune.
4. Calciul este absorbit de plante sub forma de cationi(Ca²⁺ ). El este acumulat in protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Calciul are un rol important in desfasurarea mitozei cu implicatii in organizarea cromozomilor. El intra in structura chimica a enzimelor lipaza, esteraza, colinestraza. Calciul indeplineste rol activator al enzimelor argininchinaza, adenozinfosftaza, adenilchinaza. El joaca un rol important si in fixarea sarcinilor negative la suprafata protoplasmei. Impreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. El este antagonist al ionilor Al²⁺ Mg²⁺, Zn²⁺, Fe²⁺,K⁺,Na⁺,NH⁺,Al³⁺ , inlaturand actiunea lor vatamatoare, in caz de exces. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perilor absorbanti pe radacina. Carenta calciului in nutritia plantei se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, care capata o culoare verde deschis, varful vegetativ uscandu-se, radacinile ramanand scurte, groase, cu varfurile uscate. Excesul de calciu in plante determina imbatranirea prematura, iar excesul de calciu in sol produce insolubolizarea borului, soldata fiziologic cu aparitia clorozei la frunze.
5. Sulful este absorbit de plante sub forma de ioni SO^2- , compusi organici cu sulf, ca cistina. Cerinte mari de sulf au ceapa, usturoiul, mustarul, telina, floarea soarelui, si rapita. In organismul plantei cantitati mai mari se acumuleaza in semintele de mustar negru, in bulbul de ceapa si in cel de usturoi. Sulful intra in constitutia chimica a unor aminoacizi, a unor enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului in nutritie produce incetinirea si apoi oprirea din crestere. Frunzele se ingalbenesc si apare o imbatranire prematura
6.  Magneziul este un element absolut necesar plantelor, indispensabil formarii clorofilei, in procesul de sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa in sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului in nutritie se manifesta prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de culoare verde-inchis pe lamina cloriara.
7. Sodiul se afla in cantitati mai mari in algele marine si in plantele superioare de saraturi (halofite). El este schimbabil cu alti cationi, cum ar fi Ca²⁺ , sau K⁺ . Sodiul are ca functie mentinerea presiunii osmotice in celule. Insuficienta sodiului la plantele halofile se manifesta prin culoarea deschisa a frunzelor, aproape alba, prin aparitia de pete necrotice.
8. Clorul este un element prezent in toate plantele. El se acumuleaza in cantitati mai mari in algele marine, in ferigi si i plantele halofile. Plantele superioare il iau din sol prin sistemul radicular si din atmosfera in stare gazoasa, prin stomatele frunzelor. Insuficienta in nutritie determina cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor si inhibarea cresterii radacinilor, dereglarea metabolismului plantelor. 

Microelmentele sunt prezente in cantitati mici in corpul plantelor. Prezenta lor este insa absolut necesara. Ele intervin in metabolismul general, in cresterea si dezvoltarea plantelor, in procesele de imunitate. Lipsa unui microelement poate fi corectata prin adaugarea lui in mediu.

1. Borul are un rol fiziologic multiplu, participand in metabolismul plantei, ca anion si formand esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia unor macro- si microelemente. Insuficienta lui in nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau negre in interiorul fructelor sau a unor organe.
2. Fierul este utilizat de plante sub forma de saruri feroase si ferice . El este absorbit de plantele terestre prin sistemul radicular, iar de plantele acvatice, submerse prin intreg corpul lor sub forma de ioni. Carenta ferului in corpul plantei determina ingalbenirea frunzelor si incetinirea cresterii.
3. Cuprul intra in compozitia chimica a multor substante. El constituie componentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei. Continutul cuprului in plante variaza de la urme, pana la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta prin vestejirea si decolorarea pana la o noanta alba a frunzelor tinere.
4. Zincul este indispensabil pentru plante. El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspandit la plantele inferioare (alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra in structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. Carenta lui in corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii plantelor, dispunerea in rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor. Vita de vie, inul, hameiul ricinul si porumbul sunt sensibile la lipsa din nutritie a zincului. Graul, secara, ovazul si mazarea sunt mai putin sensibile.

Sirop de Catina

Beneficiile siropului de catina pentru organism

Cătina este un arbust fructifer sălbatic, originar din Asia de Sud, ale cărui proprietăți benefice sunt cunoscute de mai bine de 2000 de ani, din China Antică.

 Cătina conține o cantitate de zece ori mai mare de vitamina C decât citricele(conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspăt), și poate fi considerată cel mai bun vaccin antigripal natural. Cătina este, de asemenea, un puternic luptător cu diverse boli precum cele de piele, anemie, hepatită, și boli vasculare.

 Fructele, mici și de culoare portocaliu intens în perioada în care sunt coapte, au un gust specific, acrișor, și prezintă o aromă specifică. Ele pot fi consumate ca atare, sau pot fi preparate sub formă de macerat, suc, vin sau sirop. Perioada de maturitate maximă și implicit perioada de recoltare este începând cu luna august până în luna octombrie.

 Sucul de cătină are atâtea proprietăți benefice pentru organism încât poate fi considerat aproape un panaceu universal. Vitaminele A și E, conținute de fructele de cătină ajută la vindecarea arsurilor (inclusiv a celor solare), ajută la cicatrizarea rănilor, întineresc pielea și previn ridurile de expresie.

 Cătina are proprietăți detoxifiante și este foarte recomandată în timpul curelor de detoxifiere sau slăbire, deoarece contribuie la arderea grăsimilor și în același timp reglează nivelurile glicemiei.

 Sucul de cătină este recomandat în cazul afecțiunilor hepatice. O cură cu 5-6 lingurițe de suc de cătină pe zi stimulează ficatul și vezică biliară, îmbunătățindu-le activitatea. Același suc de cătină este bun pentru a reduce nivelurile colesterolului cu densitate scăzută (colesterolul „rau”-Low Density Cholesterol), pentru a preveni îngroșarea arterelor și a combate coagularea sângelui.

 Cătina, pe lângă vitamină C, este bogată în beta-caroten, și se pare că în cătină se găsește în concentrații mai mari decât în morcovi, dar este bogată și în zaharuri, pectine, acizi grași esențiali și aminoacizi esențiali. Este bine de știut că scoarța arbustului are și ea proprietăți antiinflamatoare, antibiotice și cicatrizante.

 Fructele sunt destul de scumpe în piețe, dat fiind faptul că se culege foarte greu de pe ramuri, acestea fiind prevăzute cu țepi de diferite lungimi. În sălbăticie, fructele sunt consumate de diverse păsări mici.

 Iată rețeta pentru siropul și pentru uleiul de cătină:

 Sirop de cătină

 Ingrediente:

•1,5 kg cătină

•800 grame miere

 Din cele 1,5 kg de cătină, dându-le prin storcatorul de roșii, vom obține 1 litru suc de cătină. Sucul se amestecă cu mierea și se toarnă în recipiente pe care le păstrăm la frigider sau chiar în congelator.

 Ulei de cătină

 Ingrediente:

•150 g fructe de cătină mărunțite

•150 ml ulei de floarea soarelui/de măsline/de migdale

 Amestecați fructele mărunțite împreună cu uleiul, țineți recipientul la temperatura camerei timp de 2-3 săptămâni și amestecați de câteva ori pe zi. După această perioadă de timp transferă partea limpede de deasupra uleiului într-un vas de sticlă. Se depozitează într-un loc răcoros și ferit de lumină.

Link -http://eveste.ro/blog/2014/08/21/beneficiile-siropului-de-catina-pentru-organism/

Top 25 de beneficii ale fructelor Goji

1. Prelungeste viata – moleculele sale de polizaharide unice si proprietatile sale antioxidante impiedica imbatranirea prematura si combat efectul radicalilor liberi.

2. Creste energia si rezistenta organismului – considerat a fi un adaptogen de prima mana, goji creste toleranta la efort, rezistenta si anduranta. Ajuta la eliminarea oboselii, mai ales la covalescenti.

3. Te face sa pari si sa te simti mai tanara – stimuleaza secretia, prin glanda pituitara, a hormonului cresterii (HCH), numit si hormonul tineretii. Beneficiile acestui hormon sunt numeroase si includ reducerea adipozitatii, imbunatatirea somnului, a memoriei, accelerarea procesului de vindecare, imbunatatirea libidoului si conferirea unui aspect mai tanar.  

4. Reduce tensiunea arteriala – un studiu din 1998 arata ca moleculele de polizaharide din goji ajuta la prevenirea hipertensiunii arteriale.

5. Previne degenerarea sistemului imunitar – este una dintre putinele plante din lume care contin germanium, un metaloid anticanceros. Antioxidantii si polizaharidele sale unice pot stopa mutatiile gentice banuite de a distruge sistemul de aparare.

6. Mentine un nivel scazut al colesterolului rau din sange prin betasitoserolul pe care il contine. Antioxidantii sai impiedica oxidarea colesterolului si formarea placilor de aterom. Flavonoidele din goji favorizeaza deschiderea arterelor si buna lor functionare.

7. Echilibreaza glicemia – este folosit in China de multi ani in tratarea ehilibrarii cantitatii de zahar din sange. Polizaharidele imbunatatesc metabolismul hidratilor de carbon si al insulinei. Goji contine si betaina, substanta care poate preveni steatoza hepatica si problemele vasculare, intalnite frecvent la diabetici.

8. Iti imbunatateste viata sexuala – cunoscut in medicina asiatica ca fiind una dintre principalele plante care tonifica functiile sexuale, goji creste nivelul de tostesteron din sange, accelerand libidoul la barbati si femei.

9. Te ajuta sa slabesti – polizaharidele din goji reduc greutatea corpului, imbuntatind transformarea alimentelor mai mult in energie si mai putin in grasime.

10. Trateaza durerile de cap – in medicina traditionala chineza, se spune adesea ca durerile de cap si lipsa de concentrare sunt provocate de insuficienta de yin si yang la nivel renal. Goji face parte din plantele cel mai des folosite pentru a restabili echilibrul yin-yang.

11. Protejeaza vederea – cercetatorii chinezi moderni au descoperit ca goji poate reduce timpul necesar vederii pentru a se adapta la intuneric. El imbunatateste si vederea in semiobscuritate si reduce epidoadele de incetosare a vederii. Carotenul lui protejeaza impotriva degenerarii maculare si a cataractei.  

12. Intareste inima – goji contine ciperona, substanta benefica pentru inima si pentru tensiunea arteriala. De asemeneea, antocianinele sale ajuta la mentinerea fortei si integritatii arterelor coronare. 

13. Imbunatateste sistemul imunitar – zaharidele din goji amelioreaza si echilibreaza activitatea tuturor celulelor imunitare, cum ar fi limfocitele T, limfocitele T superioare, celulele NK, factorul necrozei tumorale alfa si imunoglobinele IgG si IgA.

14. Protejeaza ADN-ul – polizaharidele din goji pot reface un ADN afectat de radicalii liberi.

15. Stopeza tumorile – poate provoca moartea celulelor tumorale, declasand apoptoza, un proces in cursul caruia celulele canceroase sunt descopuse si regenerate.

16. Reduce efectul toxic al chimioterapiei si radioterapiei

17. Creste nivelul limfocitelor, globule albe care au un rol crucial in functia adaptiva a sistemului imunitar.

18. Lupta impotriva inflamatiilor articulatiilor si muschilor - goji poate restabili echilibrul enzimei antiinflamatorii SOD.

19. Protejeaza ficatul – goji contine o cerebrozida noua care, potrivit cercetarilor, protejeaza celulele hepatice.

20. Trateaza simptomele menopauzei - este un tonic care serveste la restabilirea echilibrului hormonal.

21. Evita greata la gravide – in China, goji este consumat sub forma de ceai de gravidele aflate in primul semstru de sarcina pentru a evita greturile. Acelasi efect se obtine si daca se amesteca doua lingurite de suc de goji cu apa calda.

22. Imbunatateste fertilitatea – prelungeste viata spermatozoizilor si inhiba degenerarea structurala si moartea celulalra determinata de stres din celulele testiculare.

23. Intareste sanatatea renala, imbunatateste memoria prin continutul de betaina care este transformata in organism in colina, substanta care imbunatateste memoria. 

24. Imbunatateste digestia – este folosit in tratatrea gastritei atrofice, o slabiciune a digestiei cauzata de activitatea redusa a celulelor stomacale. Goji este usor de digerat, mai ales cand este consumat sub forma de suc.

25. Te ajuta sa renunti la fumat

Goji poate intra in categoria elementelor care asigura un sevraj bland fara nicotina. De fapt, goji are o putere de curatare de o eficacitate deenetagaduit. El este celebru pentru ca poate elimina progresiv metalele grele din corp. Nicotina nu prezinta nicio rezistenta la goji. De asemenea, este demonstrat ca antioxidantii au un efect important asupra sanatatii plamanilor. Astfel, goji este eficient in procesul debarasarii corpului de deseurile acumulate de tigari, inclusive nicotina, si cu aceasta ocazie, diminueaza dependent de fumat. 

Dupa cativa ani de fumat, reflexul de a pune tigara in gura ramane foarte puternic chiar daca nevoia de nicotina se reduce. Vrand sa tina ceva in gura, ex-fumatorii trebuie sa gasesca substitute ale tigarilor prin hrana. De aceea unii se ingrasa. Goji este o gustare excelenta care poate fi mancata indiferent de ora. Fiind satios, el reduce senzatia de foame si astfel fostul fumator nu se va ingrasa, ba dimpotriva. Prin continutul sau de acid linoleic, goji te ajuta sa iti mentii grutatea.    
Contraindicatii in consumul fuctelor goji

Goji creste efectul anticoagulant al warafinei, iar persoanele care umeaza un tratament anticoagulant nu trebuie sa il consume. El nu este recomandat nici in sarcina si alaptare pentru ca se banuieste ca stimuleaza uterul. Unele persoane pot avea alergie la goji sau la alte alimente din familia solanaceelor (rosii, cartofi, vinete, ardei etc.)

http://www.desprespa.ro/Blog-SPA/Blog-Despre-SPA/Tipsuri/Top-25-de-beneficii-ale-fructelor-Goji

TRIPSUL

TRIPSUL o amenintare serioasa pentru culturi.

Prezentare

Este intalnit pretutindeni cu preponderenta in zonele de campie, atat in sere solarii cat si in camp. In serele incalzite se inmulteste tot timpul anului, iar in rest ierneaza in sol. Poate avea 5-6 generatii pe an, inmultindu-se pe cale asexuata. Femela depune 30-50 oua in tesuturile funzelor, florilor sau fructelor plantelor gazda. Larvele se hranesc cu respectivele tesuturi, iar o generatie completa a tripsului functie de conditiile de mediu este de 15-40 zile.

Mod de daunare

Tripsul este un daunator polifag care ataca cele mai diverse specii de legume, pagube importante producand in culturile de tomate si ardei. Larvele colonizeaza partea inferioara a frunzei si impreuna cu adultii se hranesc cu sucul celular, prin intepare si sugere. Atacul se poate recunoaste dupa urmele lasate pe fructe si frunze. Datorita atacului pe frunze si fructe apar pete decolorate, care cu timpul devin argintii si chiar brune. Din cauza atacurilor de trips, se obtin productii reduse si de slaba calitate.

O actiune extrem de periculoasa este faptul ca tripsul este principalul vector de transmitere a virusului petelor de bronz (TSWV). Tripsii infectati isi mentin capacitatea de infectie pe toata perioada vietii

Combatere 

Combaterea acestui daunator este extrem de dificila datorita adaptabilitatii lui la mediu si a rezistentei pe care o face fata de produsele chimice.

Poate fi mentinut sub control (sub pragul de daunare), utilizand, combatere biologica cu pradatori. Acestia consuma tripsul , ramanand o populatie mica care nu dauneaza culturilor si se creaza in acest mod un echilibru intre pradator si Trips. Ca pradatori se utilizeaza: Amblyseius-System (Amblyseius cucumeris), Swirskii-System (Amblyseius swirskii) sau Orius-System (Orius spp)

Ultimele cercetari in combatrea tipsului au condus spre produse biologice cu efecte devastatoare asupra acestui daunator. Aceste produse inhiba functiile organelor Tripsului si conduce la moartea acestuia. Rezultate foarte bune au fost obtinute cu amestecul a doua produse , BOUNDARY SW 350-400 ml si HUNTER SW 170-190 ml/100 litrii apa. Este important ca pH-ul apei sa fie 5,5-6. Aplicarea se repeta la interval de  5-7 zile. Thripsul nu realizeaza rezistenta la aceste produse. Pe langa efectele eliminarii daunatorilor aceste produse stimuleaza dezvoltarea vegetativa a plantelor si creste productia.

 Produsul pentru combatere:

BOUNDARY SW + HUNTER SW

 Cele 2 substante se pot amesteca pentru a efectua o singura aplicare foliara.

• BOUNDARY SW:  35 ml / 10 litri de apa

• HUNTER SW:        17ml / 10 litri de apa